Cum să i arăți mamei penisul tău

In realitate, la cinci luni după căsătorie îşi părăsise soţia însărcinată penis de vârstă mijlocie avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Intre timp, lucrase în Franţa ca pro- fesor de spaniolă şi jurnalist.

După o tinereţe în care se apropiase de comunism, ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garda Mărquez, odinioară prieten, de servilism. Călătoreşte, predă la universităţi în America şi Europa, devine scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa. Poli- ticianul e total dependent, trebuie să facă tot felul de concesii, exact lucrul pe care scriitorul nu-l poate face.

Moldovan, Alma Măria trad. Berlanga, cu dragoste şi admiraţie Trebuie să-ţi porţi viciile ca pe o mantie împărătească, fără grabă. Ca pe un nimb pe care-l ignori, prefăcându-te că nu-l observi. Nu există decât fiinţe cu vicii ale căror contururi nu se estompează în mocirla străvezie a atmosferei. Frumuseţea este un viciu, minunat, al formei. Nu am bani să-ţi cumpăr ceva, dar voi învăţa mult, voi lua premiu şi cum să păstrezi erecția unui tip va fi darul meu.

Eşti cea mai bună şi cea mai frumoasă din lume şi eu te visez în fiecare noapte. După pictura erotică, igi- ena corporală îi era ocupaţia favorită în timpul liber; problemele spirituale nu-l prea tulburau. Emoţionată de bileţelul copilului, dona Lucrecia simţi o pornire irezistibilă să meargă să-l vadă, să-i mulţumească.

Aceste rânduri însemnau ade- vărata ei acceptare în familie. O fi treaz? Ce con- tează? Dacă nu, îl va săruta uşurel pe frunte, cu multă grijă, să nu-l trezească. Uitase să-şi pună capotul, era goală sub cămaşa de noapte vaporoasă, din mătase neagră şi for- mele ei albe şi durdulii, încă viguroase, păreau că plutesc în penumbra prin care se cernea lumina venită de pe stradă. Avea părul lung, lăsat liber pe umeri; nici nu apucase să-şi scoată cerceii, inele- le şi colierul pe care le purtase la aniversare.

Cârlion- ţii aurii răvăşiţi, gura întredeschisă de uimire dezvelea două şiruri de dinţi de o strălucitoare albeaţă, ochii mari, albaştri, larg deschişi încer- cau să desluşească umbra din prag. Dona Lu- crecia rămase nemişcată, privindu-l cu duioşie. Ce copil drăgălaş! Un îngeraş, unul din acei paji din gravurile galante pe care soţul ei le ascun- dea sub patru lacăte.

Este cel mai frumos dar pe care l-am primit de ziua mea, ţi-o jur.

Copilul fu dintr-un salt în picioare pe pat şi rămase înmărmurit. Pe când înainta spre el, şi ea zâmbitoare, dona Lucrecia surprinse — bănuise? Ce privelişte pentru bietul prunc! Dona Lucre- cia simţi lipit de trupul ei înspicata alcătuire de oscioare plăpânde şi-i trecu prin minte imaginea unei păsăruici. Se gândi că dacă l-ar strânge în braţe cu prea mare avânt, copilul s-ar frânge ca o mlădiţă de rogoz.

Aşa, el în picioare pe pat, aveau aceeaşi înălţime.

In cautarea adevarului(19.08.2021) - Editia 519 - Sezonul 3 - Luni - vineri, de la 13:00, la Kanal D

Dona Lucrecia îl cuprinse şi ea în braţe şi una din mâini îi alunecă pe sub cămaşa de pijama de un albastru marin cu dunguliţe roşii; îl dez- mierdă şi-l bătu uşurel pe spate, pipăindu-i cu vârfurile degetelor delicata unduire a şirei spi- nării.

Dona Lucrecia simţi două buze subţirele care îi adăstau pe lobul urechii, îl încălzeau cu boarea răsuflării, îl sărutau şi-l muşcau în joacă. I se păru că în timp ce-o mân- gâia, Alfonsito râdea înfundat.

19 Motive pentru care nu mai ai chef de sex și cum să îți revii

Şi-i trecu prin gând că amicele ei o preveniseră că acest prunc vitreg va fi piedi- ca cea mai mare, că din cauza lui niciodată nu va reuşi să fie fericită cu Rigoberto. Mişcată, îl sărută şi ea pe obraji, pe frunte, pe cârlionţii ciufu- liţi, şi-n acest răstimp, ca venit din depărtări, fără să-şi dea prea bine seama, un fior nemaitrăit o străbătu din creştet până în tălpi, prin întreg 13 trupul, concentrându-se mai ales în acele părţi — sâni, pântece, coapse, gât, umeri, obraji — unde simţea atingerea cu copilul.

Dar Alfonsito nu-i dădu drumul. Apoi, mânuţele îi cu- prinseră sânii şi-i împinseră capul pe spate. Dona Lucrecia se simţi ca ciugulită de frun- te, de ochi, de sprâncene, de bărbie Când buze- le subţirele le atinseră pe ale sale, strânse dinţii, năucă.

Trebuia să-l îndepărteze dintr-o smuci tură. Dar nu, nu, cum ar fi putut exista cea mai mică umbră de şi- retenie în zburătăcirea zburdalnică a acestor buze ştrengare care de două-trei ori zăboviră o clipă pe ale ei, strivindu-le cu lăcomie.

Făcu eforturi să pară mai stăpână pe ea decât era. Dacă nu, nu te vei putea trezi să mergi la şcoală copile. Copilul se vârî în pat, supus. O privea surâză- tor, cu obrajii îmbujoraţi şi cu o expresie de extaz.

Cum putea fi ceva întinat în el? Feţişoara asta candidă, ochii plini de bucurie, trupul firav care se ghemuia şi se învelea cu cearşaful nu erau oare personificarea inocenţei?

Stricată eşti tu, Lu- crecia. Când ieşi din odaie, îl auzi îngânând: — Voi lua premiul întâi şi ţi-l voi dărui ţie, mamă. Era cu putinţă ca mângâierile inconştiente ale unui copil să o aducă în halul ăsta? Vei deveni o vicioasă, femeie. Să fie primul simptom de îmbătrânire? Pentru că, adevărul e că era mistuită de flăcări şi avea picioarele ume- de. Ce ruşine, Lucrecia, ce ruşine. Şi deodată îi tre- cu prin minte amintirea unei prietene indecente care, la un ceai organizat pentru strângerea de fonduri pentru Crucea Roşie, i-a făcut să se înro- şească şi să râdă nervos pe cei care erau cu ea la masă, când le-a povestit că ea se aprindea ca o torţă când, făcându-şi goală puşcă siesta, un co- pil de câţiva anişori, înfiat de ea, o scărpina pe spate.

Don Rigoberto era întins pe spate, gol, pe cu- vertura grena cu imprimeuri care aduceau a scorpioni. Oare soţul ei adormise? De ce m-ai părăsit, viaţa mea? Mi-a scris o felicitare de ziua mea, despre care tu nu 15 ştiai nimic.

Cât pe-aci să-mi dea lacrimile, aşa de drăgăstos a fost. Ghici că el abia dacă o auzea.

Simţi mâna dreaptă a lui don Rigoberto mângâindu-i coap- sa. Ardea, ca o compresă cu apă fierbinte. De- getele lui cercetau neîndemânatice, prin cutele şi îndoiturile cămăşii de noapte. A fost o nelinişte trecătoare, pentru că acelaşi val aprig care a făcut-o să tresară pe trepte îi inundă iar trupul, înfiorându-l. I-oi fi dat gânduri vătămătoare micuţului. Cine ştie, poate în noaptea asta va avea primul vis erotic.

Dar ceea ce atinse era un mădular omenesc care se ridica şi zvâcnea. Ce-i asta? Uite ce-am găsit, ei bine, se lasă cu surprize. Don Rigoberto o şi cocoţase deasupra lui şi o săruta cu desfătare, sorbindu-i buzele, despărţin- du-i-le. Soţul îi ridicase cămaşa şi-i mân- gâia fesele cu o mişcare circulară şi metodică şi în acelaşi timp îi săruta sânii.

Se poate trece peste o infidelitate? Se poate ca relația de după să fie mai bună ca cea dinainte?

Dona Lucrecia îl sărută pe gât şi-i muşcă sfârcurile până îl auzi gemând, apoi îşi plimbă limba lin pe ace- le cuiburi care îl exaltau atât de mult pe don Ri- goberto şi pe care şi le spălase şi parfumase cu multă grijă pentru ea înainte de culcare: subsu- orile.

Zorite, mâinile desfăcură picioarele dohei Lucrecia, cu un fel de exaspera- re. Se ghemui asupra lui, le potrivi, le deschise. Ea gemu, îndurerată şi fericită, pe când, într-un vârtej confuz, întrezărea o imagine de-a Sfântu- lui Sebastian, străpuns de săgeţi, răstignit şi tras în ţeapă. Avea senzaţia că este străpunsă în mij- locul inimii.

Nu se mai înfrâna. Cu ochii între- deschişi, cu mâinile sub cap, mişcându-şi sânii, călări pe acest mânz de amor care se legăna cu ea, în ritmul ei, mormăind cuvinte pe care abia le putea articula, până simţi că piere.

Cine spui că am fost? Dunt Candaules, regele Lidiei, o ţară micuţă, situată între Ionia şi Caria, în inima acelui terito- riu care, multe veacuri mai târziu, se va numi Turcia.

Învaţă-ţi copilul regula „Aici nu se pune mâna”

Lucrul de care sunt cel mai mândru din întreg regatul meu nu sunt munţii crăpaţi de sece- tă, nici păstorii de capre care, când e nevoie, în- fruntă năvălitorii frigieni şi eolieni şi pe dorienii veniţi din Asia, punându-i pe fugă şi hoardele de fenicieni, lacedemonieni şi cum să i arăți mamei penisul tău sciţi care ajung să ne jefuiască şi cum să i arăți mamei penisul tău hotarele, ci crupa Lucreciei, femeia mea.

Spun şi repet, crupa. Nu dosul, nici şezutul, nici bucile, nici fesele, ci crupa.

Pentru că atunci când cum să i arăți mamei penisul tău călăresc, senzaţia care mă vrăjeşte este aceasta: simt că mă aflu pe o iapă musculoasă şi catifelată, numai nerv şi supunere. E o crupă dură şi, poate, atât de uriaşă cât spun legendele: că pe ea alerg prin regat aţâţând fantezia supuşilor mei.

Mi-au ajuns la urechi toate astea, dar pe mine nu mă supără, dimpotrivă, mă măgulesc.

• Este o idee bună pentru copilul tău să te vadă gol? | Mamele de azi
• Nu o erecție lungă din motive de bărbat
• S-ar putea să constați că copilul tău nu vrea să se scalde cu fratele său, că închide ușa când este în baie și chiar că se închide în camera lui pentru a se îmbrăca dimineața și chiar dacă vrea să se joace singur fără fiind deranjat de oricine.
• Prejudecăţile părinţilor în educaţia sexuală.
• 19 Motive pentru care nu mai ai chef de sex - Cum să-ți revii rapid
• Lăsați erecția în jos

Când îi poruncesc să îngenuncheze şi să sărute covorul cu fruntea, aşa încât s-o pot examina în largul meu, preţiosul obiect atinge cel mai fermecător volum. Fiecare emisferă este un paradis carnal; ambele, separate de o delicată despicătură de puf 23 aproape imperceptibil care se afundă în pădurea de albeaţă, negreaţă şi mătăsuri îmbătătoare care încoronează fermele columne ale muşchilor, mă fac să mă gândesc la un altar al religiei barbare a babilonienilor, pe care religia noastră a ras-o de pe faţa pământului.

Este ţeapănă la atingerea mâi- nilor şi dulce la atingerea buzelor; nesfârşită la îmbrăţişare şi fierbinte în nopţile reci, o pernă fragedă pe care să-ţi odihneşti capul şi un izvor de plăceri la ceasul asaltului de amor. Să o pă- trunzi nu e lucru uşor; mai degrabă dureros, la început, ba chiar eroic prin rezistenţa pe care aces- te cărnuri trandafirii o opun atacului viril. E ne- voie de o voinţă tenace şi de un penis zdravăn şi răzbătător care să nu dea înapoi de la nimic şi nimeni, aşa cum e al meu.

Când i-am spus lui Giges, fiul lui Dăscilo, gar- da şi ministrul meu, că eu eram mai mândru de isprăvile înfăptuite de penisul meu cu Lucrecia în somptuoasa corabie plină de velaturi a patu- lui nostru nupţial decât de faptele eroice de pe câmpul de bătălie sau de echitatea cu care îm- part dreptatea, el s-a amuzat cu hohote de râs, crezând că e o glumă bună. Dar nu era: acesta e adevărul. Mă îndoiesc că mulţi locuitori din Li- dia s-ar putea lua la întrecere cu mine.